Nimeni nu este mai presus de lege

„Nimeni nu este mai presus de lege”, nici chiar Mugur Isărescu! Posted by justitiarul on 7 februarie 2018 Nr. 3163 București, 6 ianuarie 2018 „NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE”, nici chiar dl Mugur […] Nr. 3163 București, 6 ianuarie 2018 „NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE”, nici chiar dl Mugur ISĂRESCU! GUVERNUL ROMÂNIEI Doamnei Viorica DĂNCILĂ Primul Ministru al României Stimată doamnă prim-ministru, Nonșalanța batjocoritoare cu care dl Mugur ISĂRESCU, guvernatorul Băncii Naționale a României, tratează de mulți ani obligațiile sale legale privind implicarea instituției conduse de Domnia Sa în falimentarea premeditată a Băncii Internaționale a Religiilor ne determină să supunem atenției Guvernului României comportamentul obstrucționist al dlui Mugur ISĂRESCU față de necesitatea de a respecta obligațiile care îi sunt impuse de prevederile legale în vigoare, așa cum este – de exemplu – art. 291 Cod pr.pen., care precizează că: „Orice persoană cu funcție de conducere în cadrul unei autorități a administrației publice…, care, în exercitarea atribuțiilor lor, au luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală…”. Dl Mugur ISĂRESCU refuză cu obstinație să respecte această OBLIGAȚIE LEGALĂ, bizuindu-se pe Legea nr. 312/28.06.04 privind Statutul BNR, care nici la art. 34 privind atribuțiile guvernatorului BNR și nici la alte articole nu prevede nicio obligație a guvernatorului BNR de a respecta dispozițiile legale, de a fi tras la răspundere pentru comiterea vreunei abateri de natură penală, așa cum este – de exemplu – cea privind nerespectarea/sfidarea art. 291 Cod pr.pen. Considerăm că numai (Repetăm: NUMAI) Guvernul României poate răspunde la întrebarea pe care și-o pun public mulți, foarte mulți români, respectiv dacă Banca Națională a României ESTE STAT ÎN STAT, dacă guvernatorul BNR este legal exonerat de îndatorirea cetățenească de a respecta prevederile legale, așa cum sunt – de exemplu – cele la care ne referim prin scrisoarea nr. 2991/08.07.2017 (anexa) – tăinuirea unor infracțiuni prevăzute: a.- de art. 258 alin. 1 Cod pen. – uzurpare de calități oficiale și b.- de art. 269 alin. 1 Cod pen. – favorizarea făptuitorului. Din motive cunoscute numai de Domnia Sa, dl Mugur ISĂRESCU refuză de mulți ani să recunoască public/să sesizeze organul de urmărire penală (art. 291 Cod pr.pen.) că dl Emil Ioța GHIZARI nu a fost numit niciodată (Repetăm: NICIODATĂ) de către Parlamentul României în calitatea de guvernator al BNR și că dl Emil Ioța GHIZARI a semnat – PRIN UZURPARE DE CALITĂȚI OFICIALE (art. 258 alin. 1 Cod pen.) – acte oficiale ale BNR, inclusiv bancnote, într-o calitate (GUVERNATOR AL BNR) care nu i-a fost atribuită legal de către Parlamentul României, ceea ce implică, în conformitate cu prevederile legale, nulitatea absolută a tuturor documentelor/înscrisurilor semnate de dl Emil Ioța GHIZARI în calitatea de guvernator al BNR. Comportamentul duplicitar al dlui Mugur ISĂRESCU în această problemă este dovedit de următorul exemplu edificator: a.- pe de o parte – imediat după încheierea mandatului său de prim- ministru (28 decembrie 2000), dl Mugur ISĂRESCU a dispus – cu deplină justificare – anularea și retragerea din circulație a bancnotelor semnate ilegal de dl E.I.GHIZARI în calitate de Guvernator al BNR și înlocuirea acestora cu bancnote noi, semnate de guvernatorul numit OFICIAL de către Parlamentul României, dl Mugur ISĂRESCU. b.- pe de altă parte – același domn Mugur ISĂRESCU nu a schițat niciun gest privind soarta celorlalte documente/înscrisuri semnate tot ilegal de același domn E.I.GHIZARI. Bancnotele semnate ilegal de dl E.I.GHIZARI au fost – corect și justificat – anulate de dl Mugur ISĂRESCU pentru că nu aveau putere circulatorie legală (LEGAL TENDER). La fel ar fi trebuit să procedeze dl Mugur ISĂRESCU și cu toate celelalte documente/înscrisuri, care sunt nule de drept deoarece au fost semnate tot ilegal de către același domn E.I.GHIZARI, care nu a fost numit NICIODATĂ de Parlamentul României în calitatea de guvernator al BNR. ACESTA ESTE ADEVĂRATUL DOMN MUGUR ISĂRESCU ! Considerăm că numai (Repetăm: NUMAI) Guvernul României poate constata/identifica care este motivul real al încercării disperate a dlui Mugur ISĂRESCU (art. 269 alin. 1 Cod pen. – favorizarea infractorului) de a feri de rigorile legii pe dl Emil Ioța GHIZARI, de a mușamaliza consecințele devastatoare ale unora din înscrisurile semnate ilegal de dl Emil Ioța GHIZARI în calitate de guvernator al BNR, așa cum este Cererea nr. XI/G/133/29.06.2000 prin care BNR a solicitat falimentul Băncii Internaționale a Religiilor. În ceea ce ne privește, noi considerăm că dl Mugur ISĂRESCU acționează conștient în această problemă pentru că știe foarte bine: a.- că dacă se va afla ADEVĂRUL privind falimentul BIR, el personal și BNR vor fi – în mod cert – considerați vinovați pentru imensul prejudiciu cauzat prin acest faliment și b.- că anularea Cererii sus-menționate, cu consecința sa logică – instaurarea SUVERANITĂȚII LEGII în Dosarul nr. 194/P/03 privind falimentul politico-fraudulos al Băncii Internaționale a Religiilor, vor determina – inevitabil – prăbușirea prestigiului și credibilității sale pe plan intern și internațional, încheierea rușinoasă a carierei sale. Este vorba despre un ADEVĂR negat mulți ani cu vehemență de către BNR, DNA și alte autorități române. Noi am aflat acest ADEVĂR – de la un binevoitor anonim (credem că este lucrător SRI), care ne-a informat despre existența Ordonanței din 04.02.2008 (anexa) prin care DNA a recunoscut O F I C I A L că prejudiciul creat prin falimentarea BIR este de peste 400.000.000 dolari SUA. Este fără putință de tăgadă că – de fapt – dl Mugur ISĂRESCU este înspăimântat de ceea ce i s-ar putea întâmpla deoarece știe foarte bine că prejudiciul este mult mai mare. În acest sens are în vedere că, potrivit Raportului de expertiză și evaluare întocmit – în ianuarie 2005 -, la solicitarea Parlamentului României, de un expert autorizat, prejudiciul era (la sfârșitul anului 2004) de cca 500.000.000 dolari SUA. Principala concluzie a Raportului a fost următoarea: „Prin acțiunea de lichidare a Băncii Internaționale a Religiilor s-a produs acționarilor – proprietari ai patrimoniului băncii – o pagubă de 448.227.706 USD prin lipsirea acestor acționari de valoarea acțiunilor lor în sumă de 400.000.000 USD și de acumularea averilor lor din profit în sumă de 6.031.011 USD, precum și de 42.196.785 USD reprezentând profitul realizabil de care au fost lipsiți în perioada 1999-2004”. Este evident că, dacă media anuală a profitului realizabil, în perioada funcționării normale a BIR, a fost de cca 840.000 USD, în perioada 2005-2016 s-ar fi putut realiza un profit de cca 100.000.000 USD. În concluzie, prejudiciul actual al falimentului BIR ar fi de cca 600.000.000 USD – sumă care-i provoacă coșmaruri dlui Mugur ISĂRESCU ! Stimată doamnă prim-ministru, În cele ce urmează vom încerca să prezentăm – pe scurt – unele din ilegalitățile săvârșite de BNR pentru a falimenta BIR, ilegalități pe care dl Mugur ISĂRESCU refuză să le aducă la cunoștința organelor procuraturii, așa cum îl obligă art. 291 Cod pr.pen.: 1.- Prima lovitură ne-a fost dată – la 17 mai 1999 – de către dl Ovidiu GRECEA, ex-șef al AVAB, care, pe baza unor informații clasificate primite de la BNR, a anunțat, în cadrul unei emisiuni TV (art. 304 alin. 1 și 2 Cod pen. – divulgare de informații nepublice), că BIR se află într-o „stare de criză”. Dl Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, care se afla alături de dl Ovidiu GRECEA, în aceeași emisiune TV, nu a schițat nici cel mai palid gest dezaprobator/de a-l contrazice pe dl Ovidiu GRECEA. Afirmațiile iresponsabile ale dlui Ovidiu GRECEA și tăcerea suspecto-dubioasă a dlui Adrian Vasilescu au declanșat o justificată năvală a depunătorilor la ghișeele BIR. Consecința: banca a pierdut cca 120 miliarde ROL !? Complicitatea BNR cu dl Ovidiu GRECEA mai este confirmată și de refuzul BNR de a critica/dezminți public afirmațiile nesăbuite ale acestuia. ACEASTA A FOST PRIMA DOVADĂ A PREMEDITĂRII FALIMENTULUI BIR DE CĂTRE BNR ! 2.- A doua lovitură ne-a fost dată de către BNR prin emiterea Normei nr. 1/24.01.2000 prin care, contrar prevederii de la art. 115 al Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, ne-a impus samavolnic (art. 297 alin. 1 Cod pen. – abuz în serviciu) o măsură devastatoare, respectiv a dispus „INSTITUIREA UNUI REGIM SPECIAL DE DECONTARE A OPERAȚIUNILOR DE PLĂȚI ȘI ÎNCASĂRI”. Dacă ar fi respectat prevederea de la art. 115 al Legii nr. 58/1998, BNR ar fi putut să dispună „INSTITUIREA MĂSURII DE ADMINISTRARE SPECIALĂ”, ceea ce nu corespundea însă intereselor sale de a obține falimentul băncii noastre. Instituirea ADMINISTRĂRII SPECIALE = posibilitate certă de salvare a unei bănci de la faliment ! Instituirea REGIMULUI SPECIAL DE DECONTARE = cale certă spre falimentarea unei bănci ! ACEASTA ESTE CEA DE-A DOUA DOVADĂ A PREMEDITĂRII FALIMENTULUI BIR DE CĂTRE BNR ! 3.- A treia lovitură ne-a fost dată de BNR prin Circulara nr. 6 din 28 ianuarie 2000, care, la pct. 7, prevedea ca „cesiunile de creanță efectuate de bănci în anul 1999 să fie trecute pe pierderi”. Singura bancă din sistem care efectuase – în anul 1999 – asemenea cesiuni de creanță, conforme – de altfel – prevederilor legale (Cod civil și Cod comercial), era banca noastră. Încălcând grosolan principiul constituțional al neretroactivității legilor (art. 15 alin. 2 din Constituția României), BNR a obligat ilegal BIR (art. 297 alin. 1 Cod pen. – abuz în serviciu) să aplice această Circulară retroactiv, adică pentru exercițiul financiar 1999, care tocmai se încheiase. Rezultatul: în loc ca exercițiul financiar al BIR pe anul 1999 să se încheie pe plus, acesta a consemnat o „pierdere contabilă” de 101,5 miliarde ROL !? ACEASTA ESTE CEA DE-A TREIA DOVADĂ A PREMEDITĂRII FALIMENTULUI BIR DE CĂTRE BNR ! 4.- Cea de-a patra lovitură – de această dată aproape letală – ne-a fost altoită de criminalul COMUNICAT DE PRESĂ AL BNR DIN 9 MAI 2000 prin care s-a adus la cunoștință opiniei publice – C A Z U N I C Î N L U M E – că băncii noastre i-a fost instituit un regim special de decontare a operațiunilor de plăți și încasări, așa cum se stabilise – ilegal – prin Norma BNR nr. 1/24.01.2000 !? Reacția zgomotoaso-turbulentă a depunătorilor a fost pe deplin justificată. Consecințele au fost pe placul BNR, care urmărea să ne creeze lipsa de lichidități care îi era necesară pentru a justifica solicitarea falimentului băncii noastre. AȘA A FUNCȚIONAT „SUPRAVEGHEREA PRUDENȚIALĂ” A BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI ! Semnificativ este faptul că BNR/dl Mugur ISĂRESCU au refuzat/au lăsat fără răspuns nenumăratele noastre solicitări de a ni se comunica temeiul legal al publicării unui asemenea ruinător COMUNICAT DE PRESĂ, de a ne pune la dispoziție o copie a hotărârii prin care CA al BNR a aprobat publicarea COMUNICATULUI, batjocorind – astfel – atât drepturile noastre constituționale (Constituția României – art. 31 alin. 1 și 2 – dreptul la informație), cât și legale (Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public). ACEASTA ESTE CEA DE-A PATRA – CEA MAI ELOCVENTĂ – DOVADĂ A PREMEDITĂRII FALIMENTULUI BIR DE CĂTRE BNR ! NICIO BANCĂ CENTRALĂ DIN LUME NU A RECURS/NU RECURGE LA O ASEMENEA MĂSURĂ DEVASTATOARE PENTRU ORICE BANCĂ COMERCIALĂ DE PE MAPAMOND ! 5.- În condițiile deosebit de dificile create premeditat de către BNR prin publicarea Comunicatului de presă din 9 mai 2000, BIR a fost nevoită ca, în conformitate cu prevederile art. 20 și ale art. 27 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul BNR, să solicite BNR, la 28 aprilie 2000, un „credit punte” de 300 miliarde ROL, garantat cu active ale BIR în valoare de peste 20.000.000 USD. Cea de-a cincea lovitură ne-a fost dată de BNR prin refuzul categoric (art. 297 alin. 1 Cod pen. – abuz în serviciu) de a ne acorda creditul solicitat !? Numeroasele noastre intervenții au fost ignorate. Era evident că BNR știa că prin acordarea creditului solicitat ne-ar fi facilitat posibilitatea de a redresa situația financiară a băncii, situație creată chiar de către BNR, respectiv de a evita falimentul, ceea ce nu corespundea intereselor BNR procupată doar de creare condițiilor necesare declanșării falimentului băncii noastre. În loc să soluționeze favorabil solicitarea noastră, BNR a inițiat, pe baza unui demers întreprins încă din martie 2000 (?!), OUG nr. 118/30.06.2000 prin care Guvernul condus de dl Mugur ISĂRESCU a aprobat ca statul român să împrumute Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar cu suma de 1500 miliarde ROL, care urma să fie folosită pentru plata despăgubirilor cuvenite deponenților la BIR. Vă rugăm să aveți în vedere că: a.- GUVERNUL ROMÂNIEI – condus de dl Mugur ISĂRESCU – A EMIS OUG nr. 118/30 iunie 2000, CU 10 ZILE ÎNAINTE CA TRIBUNALUL BUCUREȘTI SĂ DECLANȘEZE FALIMENTUL Băncii Internaționale a Religiilor la 10 iulie 2000 !? b.- Dl Mugur ISĂRESCU, fiind conștient că OUG nr. 118 este un document suspecto-dubios, a evitat duplicitar orice răspundere, încredințând semnarea documentului unui membru al guvernului !? CUM O FI FOST OARE POSIBIL CA domnul Mugur ISĂRESCU SĂ ȘTIE – la 30 iunie 2000 – CĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI VA PRONUNȚA – la 10 iulie 2000 – (adică peste 10 zile) FALIMENTUL BĂNCII NOASTRE !? ACEASTA ESTE CEA DE-A CINCEA DOVADĂ EVIDENTĂ A PREMEDITĂRII FALIMENTULUI BIR DE CĂTRE BNR, CU COMPLICITATEA GUVERNULUI CONDUS DE dl Mugur ISĂRESCU !? 6.- Cea de-a șasea lovitură – cea mai năpraznică – ne-a fost „oferită” de BNR (art. 321 alin. 1 – Falsul intelectual – și art. 297 alin. 1 – Abuzul în serviciu – Cod pen.) prin afirmația mincinoasă pe baza căreia a solicitat, prin Cererea nr. XI/G/133/29.06.2000. falimentul BIR, respectiv că BANCA NOASTRĂ S-AR FI AFLAT ÎN INCAPACITATE DE PLATĂ !? Faptul că BIR nu se afla în încetare de plăți la 10 iulie 2000 (data declanșării procedurii de faliment al BIR) rezultă – fără putință de tagadă – și din EXTRASELE DE CONT din perioada 03.07.2000 – 27.07.2000 obținute chiar de la BNR după un proces chinuitor (știindu-se cu musca pe căciulă, BNR s-a opus cu înverșunare solicitării noastre de a ne pune la dispoziție copii lizibile ale acestor extrase de cont), care a durat cca 3 (trei) ani, prin adresa BNR nr. XX/2/1883/14.04.2014, în temeiul Deciziei ÎCCJ nr. 670/12.02.2014 pronunțate în Dosarul nr. 3035/2/2012. Pentru a vă putea convinge de scandaloasa rea-credință cu care a acționat BNR în această problemă, vă înaintăm alăturat o copie a extrasului de cont din 27 iulie 2000. Din examinarea acestui extras de cont rezultă cu claritate că: a.- BNR a premeditat – în deplină cunoștință a realității/a adevărului – falimentul BIR deoarece știa cu exactitate că BIR nu (Repetăm: NU) se afla în incapacitate de plată. Extrasele de cont ale BIR s-au aflat/se mai află și acum în custodia BNR !? b.- BIR a mai efectuat plăți chiar timp de încă 10 (zece) zile de la declanșarea falimentului prin Sentința nr. 4461/10.07.2000. În pofida afirmațiilor dolosive ale BNR, banca noastră NU S-A AFLAT ÎN INCAPACITATE DE PLATĂ PÂNĂ LA 27 IULIE 2000 când un comando al lichidatorilor condus de dl Călin ZAMFIRESCU, socrul dlui Cătălin PREDOIU, a ocupat prin forță sediul central al BIR și a preluat samavolnic patrimoniul/averea noastră fără a încheia vreun document legal de predare-primire cu administratorii băncii noastre. c.- La data pronunțării Sentinței nr. 4461/10.07.2000 BIR dispunea de lichidități care îi permiteau să efectueze plăți către clienții care se aglomerasesă la ghișeele BIR pentru a-și retrage depunerile. Aglomerarea s-a crea exclusiv ca urmare a panicii provocate intenționat de BNR prin ilegalul/criminalul COMUNICAT DE PRESĂ DIN 9 MAI 2000 (rugăm vedeți pct. 4 al acestei sesizări). Deosebit de semnificativă – în acest sens – este constatarea făcută chiar de către instanța care a pronunțat Sentința nr. 4461/10.07.2000, constatare care anulează motivele invocate de BNR : „…prin mulțimea deponenților care așteaptă la sediile băncii să-și ridice banii”. Această constatare corectă a instanței constituie – de fapt – cea mai elocventă dovadă concretă/indubitabilă că la data declanșării falimentului (10.07.2000): BIR nu se afla în incapacitate de plată, așa cum a susținut în mod mincinos BNR; – BIR dispunea de lichidități care îi permiteau să efectueze plăți către depunătorii aflați la sediile sale. Consemnarea instanței se constituie ca o probă proprie a instanței, prin constatarea existenței la ghișeele BIR a unei mulțimi de deponenți cărora li se restituiau sumele depuse. ACEASTA ESTE CEA DE-A ȘASEA DOVADĂ – CEA RUINĂTOARE – A PREMEDITĂRII FALIMENTULUI BIR DE CĂTRE BNR ! Stimată doamnă prim-ministru, Acestea sunt doar unele din ilegalitățile săvârșite de BNR pentru a obține falimentul Băncii Internaționale a Religiilor. Este cert că dl Mugur ISĂRESCU cunoaște foarte bine toate ilegalitățile pe baza cărora BNR a reușit să obțină falimentul băncii noastre. Esențial este ca Domnia Sa să fie convins de către Guvernul României să respecte prevederile legilor țării noastre, înclusiv obligația care îi este impusă de art. 291 alin. 1 și 2 Cod pr.pen. – Sesizările făcute de persoane cu funcții de conducere. De asemenea, vă mai adresăm și rugămintea de a dispune demersurile pe care le considerați de cuviință pentru a asigura atât instaurarea SUPREMAȚIEI LEGII în Dosarul nr. 194/P/03 privind falimentul politico-fraudulos al Băncii Internaționale a Religiilor, cât și RECUPERAREA imensului prejudiciu pricinuit de BNR prin premeditarea falimentării băncii noastre. Așteptăm cu mare interes să ne comunicați răspunsul dvs. Subliniem că nu suntem interesați să ne aduceți la cunoștință părerile BNR privind ilegalitățile supuse atenției dvs. prin această sesizare deoarece le cunoaștem foarte bine. NE INTERESEAZĂ DOAR MĂSURILE PE CARE LE VEȚI DISPUNE PENTRU: a.- A DETERMINA CA BNR/dl Mugur ISĂRESCU SĂ RESPECTE LEGILE ȚĂRII, INCLUSIV art. 291 alin. 1 și 2 Cod pr.pen. și b.- A FACILITA INSTAURAREA SUPREMAȚIEI LEGII ÎN DOSARUL Nr. 194/P/03 PRIVIND FALIMENTAREA POLITICO-FRAUDULOASĂ a Băncii Internaționale a Religiilor, falimentare provocată de BNR prin ilegalitățile sus-prezentate pe scurt. Vă mulțumim ! Cu deosebit respect, Prof. Toma BĂLĂȘOIU Reprezentantul acționarilor Băncii Internaționale a Religiilor Una din miile de victime nevinovate ale falimentului politico-premeditat al Băncii Internaționale a Religiilor. P.S. Folosim acest prilej pentru a supune atenției dvs. articolul intitulat „Un secret rușinos despre Mugur Isărescu ținut ascuns timp de 20 de ani”, publicat de agenția de presă www.criterii.ro. Considerăm că gravitatea faptei dezvăluite de autorul acestui articol impune necesitatea verificării autenticității acesteia de către autoritățile noastre competente. „NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE”, nici chiar domnul Mugur ISĂRESCU! Tags: „Un secret rușinos despre Mugur Isărescu ținut ascuns timp de 20 de ani” Emil Ioța Ghizari BNR înscrisuri semnate ilegal Emil Ioța Ghizari calitate falsă de guvernator al BNR falimentul politico-fraudulos al Băncii Internaționale a Religiilor ilegalități BNR pentru a falimenta BIR lichidarea Băncii Internaționale a Religiilor Mugur Isărescu acuzat de falimentarea deliberată a Băncii Inernaționale a Religiilor 2 COMMENTS Jan Valjean Posted februarie 8, 2018 at 10:37 AM Mugur Isarescu este omul FMI,BM,BERD si a turor asociatiilor financiar-bancare evreiesti masonice,n-are nicio treaba cu Romania si poporul roman pe care-i jefuieste si exploateaza prin politica monetara a BNR ca un satrap din antichitate,totul la comanda comanditarilor sai.Din punctul meu de vedere este cel mai mare tradator si vanzator de tara de pe lista celor de dupa dec.1989. RĂSPUNDE stefan Posted februarie 8, 2018 at 7:28 PM Singura ,,persoana” care poate sa-l invinga este,, Doamna cu coasa”

Catalin Predoiu - conflict de interese

Catalin Predoiu – incompatibilitate si conflict de interese in toata perioada mandatului de ministru al justitiei În dosarul nr. 194/P/2002 privind falimentul fraudulos al BIR s-au dat solutii asa cum a dorit Catalin Predoiu (a se vedea declaratiile olografe ale lui Fanel Pavalache – fost consilier guvernamental - date de sus-numitul la DNA in perioada arestului) Iată succesiunea faptelor în dosarul penal suscitat : In ciuda dovezilor pertinente existente la dosar, si a Concluziilor stabilite de Comisiile pentru cercetarea abuzurilor si coruptiei din cele doua Camere ale Parlamentului care efectuase cercetari, audieri, expertize etc. in dosarul BIR, DNA prin procuror Mariana Alexandru, desi se incepuse urmarirea penala ”in rem” inca din anul 2004, dispune neincepererea urmarii penale “in personam” impotriva grupului de interese implicat in falimentul fraudulos al BIR. Conform art. 278 indice 1 Cod procedura penala solutia DNA a fost atacata in instanta de Consiliul de Administratie al BIR. La 26.09.2006, in recurs, ÎCCJ - Secţia Penală admite plangerea Consiliului de Administratie si pronunta decizia nr. 5515 prin care dispune inceperea urmaririi penale “in personam” impotriva grupului de interese citat in Raportul Comun al Comisiilor pentru cercetarea abuzurilor si coruptiei din cele doua Camere ale Parlamentului privind falimentul fraudulos al BIR. Printre cei nominalizati se afla şi avocatii Călin Andrei Zamfirescu – socrul lui Catalin Predoiu si Arin Stanescu – conform unor surse fe presa - nas de cununie al lui Catalin Predoiu. Călin Zamfirescu si ginerele sau Catalin Predoiu sunt patroni ai Casei de avocatura ZRP - Zamfirescu-Racoti-Predoiu. Calin Zamfirescu si Arin Stănescu, - deci socrul, respectiv nasul lui Catalin Predoiu sunt si asociati in firma de lichidare denumita initial Reconversie- valorificare active, devenita Moore Stepehnes iar apoi RVA Insolvency Specialists. Aceasta firma de insolventa a celor doi avocati au lichidat toate bancile romanesti si cele mai importamnte societati din tara intrate in insolventa de la care au incasat sute de miliarde de lei. Faptele imputate celor doi avocati si colaboratorilor lor au fost cele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000 şi art. 246 Cod pen.. La 21.02.2007, prin Rezoluţie, DNA începe urmărirea penală împotriva învinuiţilor nominalizaţi in dosar. La 04.02.2008 (deci la un an după începerea urmăririi penale “in personam” ), procurorul de caz Maria Trandabat ajunge la concluzia că faptele săvârşite de învinuiţii din grup sunt mai grave şi dispune prin Ordonanţă schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevzută de art. 246 Cod pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, în formă calificată, în modalitate continuată, prevăzută de art.246 rap. la art.2481 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pen.. La 29.02.2008, întâmplator sau nu, avocatul Cătălin Predoiu este numit ministrul justiţiei . Din surse de presa rezulta ca numirea sa a fost rodul unor insistente ale lui Valeriu Stoica si Calin Zamfirescu pe langa Calin Popescu Tariceanu. La 11 martie 2008 avocatul Călin Zamfirescu declară într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, că Direcţia Naţională Anticorupţie îi va scoate de sub urmărire penală pe toţi 14 învinuiţi . Oare de unde ştia avocatul Călin Zamfirescu la 11 martie 2008, - dupa numirea ginerelui sau ca ministru al justitiei - că el însuşi şi ceilalţi învinuiţi vor fi scoşi de sub urmărire penală ? La 24 aprilie 2008, procurorul de caz Maria Trandabăţ din DNA – care bineînţeles îşi desfăşura activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei - pronunţă Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a întregului grup . Poate crede cineva că toate cele de mai sus, sunt simple coincidenţe de fapte şi date calendaristice ? Avocatul Catalin Predoiu a fost ministrul justiţiei. Este de notorietate ca acesta este ginerele avocatului Călin Andrei Zamfirescu, cu care era asociat în societatea de avocatură ZRP (Zamfiresu-Racoţi-Predoiu) şi totodată, asociat cu avocatul Arin Stănescu – naşul de cununie al acestuia - în societatea de lichidare Reconversie-Valorificare active devenită ulterior Moore Stephens RVA şi apoi acţionând în societatea de insolvenţă RVA Insolvency Specialists SPRL. Care procuror din România s-ar fi încumetat să urmărească penal pe socrul ministrului justiţiei (dl Cătălin Predoiu), pe nasul de cununie al acestuia, pe asociaţii şi pe colaboratorii lor, intrucat prin funcţia si competentele sale, ministrul justitiei exercită controlul şi dă îndrumări tuturor procurorilor din Romania. In speţă, ne-am aflat într-un caz de flagrantă incompatibilitate şi conflict de interese Probăm incompatibilitatea si conflictul de interese cu dispozitiile legale de mai jos astfel: Legea nr. 304/2004 privind activitatea judiciară stipulează : Art. 59 alin. 2 : „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei..” ; Art. 66 alin. 1 : „Ministrul justiţiei... din proprie iniţiativă sau la cererea CSM... exercită controlul asupra procurorilor....prin procurorii inspectori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din Parchetul Naţional Anticorupţie...” Art. 66 alin. 3 : „Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general sau după caz procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie informări asupra activităţii.... şi să dea îndrumări cu privire la măsurile ce trebuie luate ...” Pentru a sublinia incompatibilitatea generală şi văditul conflict de interese existent în dosarele BIR aflate pe rolul diferitelor instanţe din România, în care a fost direct implicată şi direct interesată familia domnului Cătălin Predoiu, fost ministru al justiţiei, fapt ce a determinat imposibilitatea respectării de către procurori şi instanţele de judecată a principiilor independenţei şi imparţialităţii, vom reda mai jos extrase şi din prevederile legii nr. 317/2004 care demonstrează faptul că prin funcţia pe care a ocupat-o, domnul Cătălin Predoiu avea atribuţii şi competenţe legate direct de cariera magistraţilor, respectiv de numirea acestora, de promovarea, de eliberarea din funcţie, de retribuirea acestora, etc. etc. Ori, în aceste condiţii, care judecător şi care procuror ar fi îndrăznit să dea soluţii împotriva intereselor familiei dlui Cătălin Predoiu, în cunoştiinţă fiind că de acesta depinde cariera acelui judecător sau procuror . Astfel, textul Legii nr. 317/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005 privind Consiliul Superior al Magistraturii stipulează în articolele de mai jos următoarele : Art. 3 . Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care: c) presedintele Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, reprezentant al puterii judecătoresti, ministrul justiţiei si procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, care sunt membri de drept ai Consiliului. Deci ministrul justiţiei este membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii. Art. 28 .(1) Presedintele Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie participă la lucrările secţiei pentru judecători, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, la lucrările secţiei pentru procurori, iar ministrul justiţiei, la lucrările ambelor secţii. Deci ministrul justiţiei participă la lucrările secţiilor pentru judecători şi pentru procurori. (2) Presedintele Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, ministrul justiţiei si procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie nu au drept de vot în situaţiile în care secţiile îndeplinesc rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare. Deci, ministrul justiţiei nu are drept de vot, numai în domeniul răspunderii disciplinare. Art. 35 . Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor si procurorilor ; A se reţine : ministrul justiţiei face parte din plenul Consiliului Sduperior al Magistraturii care, a) propune Presedintelui României numirea în funcţie si eliberarea din funcţie a judecătorilor si a procurorilor, cu excepţia celor stagiari; b) numeste judecătorii stagiari si procurorii stagiari, pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii; c) dispune promovarea judecătorilor si a procurorilor; d) eliberează din funcţie judecătorii stagiari si procurorii stagiari; e) propune Presedintelui României conferirea de distincţii pentru judecători si procurori, în condiţiile legii; f) îndeplineste orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament. Deci, şi de ministrul justiţiei depinde cariera în general a magistraţilor, respectiv numirea, eliberarea, promovarea şi conferirea de distincţii a judecătorilor şi procurorilor. Art. 59 .(4) Bugetul pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate si judecătorii este gestionat de către Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite. Asadar, toţi magistraţii Curţilor de apel, ai Tribunalelor şi Judecătoriilor primesc retribuţiile (salariile) în baza semnăturii ministrului justiţiei, în calitatea sa, de ordonator principal de credite. Si conflictul de interese în acest dosar este mai mult decât evident . Citând din prevederile HG nr. 652 /2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, vom demonstra si existenţa clară a conflictului de interese în această cauză, astfel : Art. 9 din acest act normativ stipulează : “ministrul indeplineste, in domeniile de competenta ale Ministerului … atributiile specifice prevazute in Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si in Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, cu modificarile si completarile ulterioare”, iar art. 14 din acelaşi act normativ precizează : “ministrul este ordonator principal de credite, presedintii curtilor de apel sunt ordonatori secundari de credite, iar presedintii tribunalelor sunt ordonatori tertiari de credite”. Iată cum este definit conflictul de interese în art. 13 alin. 3 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei : “Conflictul de interese se naşte în situaţia în care un funcţionar public are un interes de natură să influenţeze sau să pară a influenţa asupra exercitării imparţiale şi obiective funcţiilor sale publice. Interesul personal al funcţionarului public cuprinde orice avantaj pentru el însuşi sau în favoarea familiei sale, a părinţilor, a prietenilor sau persoanelor apropiate, a persoanelor sau organizaţiilor cu care el a avut relaţii de afaceri sau politice.El cuprinde de asemenea orie obligaţie financiară sau civilă la care este constrâns funcţionarul public”. În raport cu prevederile HG nr. 652 /2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi art. 13 alin. 3 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei, având în vedere atribuţiile dlui avocat Cătălin Predoiu, ca ministru al justiţiei, ginerele avocatului Calin Andrei Zamfirescu şi din informatii, fin de cununie al dlui Arin Stanescu, raporturile sale de familie cu acestia si in acelasi timp raporturile sale directe cu Parchetele si instanţele judecătoreşti, ce poate fi mai evident decât faptul că, în prezenta speţă ne aflăm în mod clar în faţa unui conflict de interese, că în mod direct sau indirect, există o influenţă şi intimidare a procurorului de caz si a instanţelor în dosarele în care familia avocatului Cătălin Predoiu este implicată, că în prezenta cauză nu poate fi negată influenţa şi intimidarea, întrucât dl Cătălin Predoiu are în mod cert un interes personal de a obţine avantaje pentru el şi pentru familia sa .

Romania - tara fara banci romanesti

De curand a aparut la editura Contrast lucrarea-document intitulata "Romania - tara fara banci romanesti" - falimentul fraudulos al Bancii Internationale a Religiilor - studiu de caz.